| Nu tipa niciodata la copii. Sau poate esti acea mama care tipa la copii si isi cere imediat scuze pentru ca si-a pierdut rabdarea in fata lor din cauza celor mai neinsemnate lucruri. |
| Acea mama care isi pedepseste cateodata copiii pentru ca au intrecut cu mult limitele si nu se mai intelege cu ei. Poate esti si tu acea mama care alege sa stea acasa langa copii pentru ca asa simte ea si este mandra de acest lucru, pentru ca nu poate sta nici macar o ora fara ei, si pentru ca este cea mai buna solutie pentru familia ei. Poate esti acea mama care nu face niciodata prajituri si biscuiti, pentru ca nu se pricepe, sau pentru ca poate prefera sa tina bucataria ordonata si curata. Si tu poate esti acea mama care se strecoara in camera copilului ca sa-l sarute inainte de a pleca la serviciu si te doare pentru ca stii ca nu poti sta nici 5 minute fara puiul tau dar nu ai incotro trebuie sa te intorci la job. Acea mama care comanda pana la urma o pizza la cina sau se opreste la un fast food pentru ca desi are cele mai bune intentii stie cat frustrant este sa-ti dai silinta sa gatesti o masa copiasa si nimeni sa nu se atinga de mancare. Poate si tu esti acea mama care curata si strange prin casa toata ziua pentru ca nu suporta mizeria si dezordinea dar in acelasi timp se simte vinovata pentru ca nu petrece mai mult timp cu copiii. Acea mama care stie si ea foarte bine ca nu este ok sa-si lase copiii la tv sau pe tableta atunci cand vrea sa-i reuseasca o mancare, sa citeasca in liniste ce se mai intampla prin lume, sau cand are de dat un telefon important. Sau poate esti acea mama care se dedica exclusiv copilului, iar seara poate se simte vinovata ca nu a reusit sa faca mai nimic toata ziua: bucataria la fel de lipicioasa, munti de haine murdare si casa explodata. Acea mama care mai si greseste pentru ca nu este perfecta si are voie sa greseasca. Acea mama care isi iubeste enorm copiii chiar daca nu le spune acest lucru in fiecare zi, pentru ca de felul ei este o fire introvertita si nu poate/stie altfel. Poate esti si tu acea mama care abia asteapta sa treaca weekend-ul ca sa poata mearge la serviciu, pentru ca altfel simte ca o ia razna daca mai sta inca o zi acasa ca sa schimbi scutece. Sutem mame, toate cu cele mai bune intentii, ne iubim copiii enorm si ne dorim pentru ei tot ce-i mai bun din lume. Ce ne deosebeste una de celelalta, cred, sunt: conditia sociala, mediul in care avem norocul sau ghinionul sa ne aducem copiii pe lume, educatia, starea materiala dar si cea emotionala (mintala). Sunt convinsa ca fiecare mama isi doreste sa-si creasca copiii in deplina armonie si cu blandete, insa fara un suport material decent si cu rani inca nevindecate este foarte greu sa-ti pastrezi candoarea si zambetul pe buze zi de zi. Este al naibii de greu sa fii mereu zen cand nu ai pe nimeni care sa te sustina moral, cand poate ai un partener neimplicat si preocupat doar te propria persoana. Un partener agresiv si violent care te submineaza si “nu-ti da voie” sa devii mama care ti-ai imaginat ca vei fi atunci cand ti s-au nascut copii. |
RSS Feed
