| Ah, copiii nostri mari, barbatii! Sunt momente in care nu stii ce sa faci, sa te superi sau sa te minunezi. O raceala banala ii transforma in niste copii neajutorati, misterul colacului de la wc care ramane mereu ridicat, sau intrebarile lor inocente dar deseori agasante: unde, ce si cum? |
| Asadar, sa nu ma mai intrebi: unde, ce si cum? Sa nu ma intrebi daca ti-am spalat sosetele atunci cand obosita si nervoasa amestec cu inversunare in oala cu mancare sau umplu masina cu rufe. Sa nu ma mai suni de 10 ori din piata ca sa ma intrebi ce fel de mere trebuie sa cumperi: mici, mari sau mijlocii? Merele sunt mere… Sa nu ma intrebi unde ti-am pus chilotii in timp ce eu transpir langa tema la matematica a copilului pe care n-o mai termina. Sa nu ma trezesti in miez de noapte ca sa ma intrebi unde-i sticla de lapte daca tot te-ai oferit sa stai de veghe. Lasa-ma sa dorm si descurca-te! Sa nu ma suni ca sa-mi spui ca plange copilul dupa mine, cand stii bine ca mi-am planuit iesirea cu fetele de sptamani. Copilul nostru plange mereu dupa mine, si cand merg 1 minut la toaleta tot dupa mine plange, asa ca nu e cazul sa-mi reamintesti lucrul asta si sa-mi strici cheful. Sa nu ma intrebi ce mancam diseara, ca inebunesc. Cand ai nevoie de un lucru cauta-l bine inainte sa ma intrebi daca nu l-am vazut eu pe undeva. Sa nu vii la mine si sa-mi spui: “Vezi ca plange copilul! Sau “Vezi c-a facut pe el!” E si copilul tau!. Sa nu vii sa ma anunti cu ochii umezi ca nu mai ai batiste curate. Sa nu ma intrebi de ce plange copilul, cand vezi ca nu ma mai inteleg cu el si nu stiu ce sa-i mai fac ca sa-l potolesc. Mai bine ia-l tu ca sa-i distragi atentia si nu ma mai bate la cap. Sa nu ma intrebi unde-ti sunt cheile de la masina, ca nu eu m-am jucat cu ele. Sa nu ma suni sa-mi spui ca nu poti lua copilul de la gradinita, pentru ca-mi dai toate planurile peste cap. Sa nu ma intrebi la ce ora ajung acasa, cand stii foarte bine ca sunt pe drum. |
RSS Feed
