Pentru el sunt mereu frumoasa....

Pentru el sunt mereu frumoasa, insa nu si pentru oglinzile vitrege cu mine, care ma arata grasa, cu multe riduri si fire albe de par.
Barbatul meu nu vede niciodata celulita de pe mine, paul alb din cap, nici macar blana crescuta pe picioare.

Iarna am obiceiul sa nu-mi dau prea des blana de pe mine ca sa nu-mi fie frig si pentru ca oricum port non stop pantaloni.
Vorbesc foarte serios, cand ma barbieresc pe timp de iarna, tremur toata de frig pana-mi creste la loc.
 
Chiar si cand vin de la coafor, barbatul meu nu observa vreo schimbare, bine, nici nu ma introrc dramatic matamorfozata, cu parul vopsit rosu sau bucle permanent, dar trebuie eu mereu sa-i spun: “Vezi c-am fost la coafor barbate! O da, acum ca-mi spui vad si eu, iti sta bine culoarea castanie”
De cand ne stim mereu imi spune ca am culoarea castanie…. Si nu este castanie, niciodata n-a fost castanie!
 
Pot sa-mi pun un sac pe mine sau sa port cea mai sexi rochie de pe lume, nu cred c-ar observa diferenta, pentru ca el oricum ma vede frumoasa.
Mereu imi spune cand incep sa comentez pe tema asta ca: “Nevasta, da ce ai? Ce tot vrei de la mine?''

Buna intrebare, chiar asa, ce vreau de la el?
Cred ca am nevoie sa-mi spuna si mie cineva ca arat bine atunci cand imi cumpar o haina noua si ma aranjez, adica sa vina spontan cu un compliment fara sa trebuiasca sa-l scot cu ''forta'' de la el.
Sa nu-l intreb tot eu de fiecare data cand iesim undeva: ''Ei, cum imi sta?'' si el el mormaie un bine cu ochii in telefon.
  
Dar, n-ar trebui sa ma plang, pentru ca-l am pe fii-miu care e foarte darnic in aprecieri si ma bombardeaza zi de zi cu complimente, vede tot, nimic nu-i scapa, insa el e tare subiectiv ca doar sunt mama lui si baietii isi vad oricum mama mereu frumoasa.
Fii-mea, ca si oglinzile, este tare vitrega cu mine, nimic nu-mi vine bine, sunt grasa si batrana, dar nu ma supar pe ea…. e in preadolescenta.