Cu cateva zile in urma am dat de o discutie pe fb despre cum, oameni de toate varstele si categoriile sociale, ar avea neinspiratul obicei sa transforme cuvintele in diminutive atunci cand interactioneaza cu copiii mici si foarte mici. |
Niciodata nu m-am gandit ca, daca ma voi adresa copiilor cu: manuta in loc de mana, olita in loc de oala si pupic in loc de pup, pot irita si calca pe nervi multa lume in Romania anno 2016. Pentru ca de cand traiesc in Olanda, folosesc cuvintele 'mici', cum le place olandezilor sa le numeasca, si cu mai multa inversunare. Olandezii sunt topiti dupa diminutive si le folosesc nu doar cand interactioneaza cu copiii, ci oricand si peste tot, si chiar nu am auzit niciodata vreo discutie legata de acest subiect. La scoala, invatatorii si profesorii le vorbesc copiilor de toate varstele tot in diminutive (boekje-carticica, schriftje-caietel, proefje-testulet), casiera de la supermarket la fel si ea (centjes-banuti), in presa serioasa, si acolo se strecoara cate-un cuvantel 'diminutivat'. La radio, cei mai cool DJ, in loc de un cantec fain, or sa spuna un cantecel fain (een lekker liedje). Insa, ceea ce le-a intrecut pe toate, cred, a fost profesorul universitar olandez Ben Feringa, proaspat laureat al premiului Nobel in chimie, care, invitat intr-o emisiune tv cu mare audienta sa povesteasca despre importanta descoperirii lui, a tinut-o toata seara numai in diminutive: masinuta, moleculica, studiulet (studiu), nici nu stiu cum as putea traduce in romana. Si nu, nu a iritat pe nimeni, nu a ofensat o tara intreaga, pentru ca in Olanda, sa folosesti cuvintele 'mici' este cel mai firesc lucru din lume, iar felul asta de a vorbi nu te face sa fii mai putin serios, nu-ti stirbeste din autoritate, nici macar nu-ti tradeaza clasa sociala, cum si-ar putea unii imagina. Pe scurt, nimeni nu-si da ochii peste cap daca spui: “Hai la o bericica!” Si, mi se mai pare ca, trebuie sa ai probleme serioase ca sa nu-ti placa un om care foloseste diminutivele atunci cand sta de vorba cu copilasul tau! |