Mereu ma minunez de ce citesc prin presa si de ce vad prin parcuri si magazine, ma minunez si sincer nu-mi vine sa cred. Nu-mi vine sa cred ca inca mai exista parinti care nu vor sa se schimbe macar de dragul si pentru binele copiilor lor, parinti tineri, mamici tinere, imbracate in jeans si tenesi si cu informatia (internetul) la buzunar, dar care inca mai indeasa caciulile pe cap copiilor atunci cand adie un pic vantul. |
Normal, rigiditatea si rezistenta la schimbare ar trebui sa fie apanajul generatiilor inaintate in varsta, si care, de inteles, nu mai au puterea si vointa sa se schimbe, dar generatia tanara? Oare cate generatii de parinti si copii trebuie sa mai treaca pentru a scapa de urmatoarele lucruri: Sa imbraci copilul gros, pentru ca ti-e teama ca receste! Sa-l imbraci gros si sa-i indesi caciula pe cap cand afara nu este frig. Un copil mereu imbracat gros o sa tremure de frig la prima adiere de vant si va avea nevoie de mai multe randuri de haine ca sa se simta confortabil. Un copil obisnuit sa-si regleze temperatura corpului nu va suferi de frig si se va imbolnavi mai rar. “Lasa ca nu pateste nimic pana aici la colt!” Si sa nu-l legi in centurile de siguranta sau in scaunul de la masina pentru ca te gandesti ca tie si copilului tau nimic nu vi se poate intampla. Mor cand vad copii transportati ca pe sacii de cartofi pe drumurile din Romania. Nu inteleg cum in alte tari parintii se gandesc la siguranta copilului si la noi nu, pana si animalele sunt mai in siguranta in trafic decat multi copii in Romania. |
Sa oferi copiilor “ceva dulce” in mijlocul unei crize de furie sau atunci cand nu te mai intelegi cu el. Asa se naste cercul vicios al dependentei de zahar din care cu greu se mai iese, asa apar copiii supraponderali. Stie el foarte bine cand si cui sa se bazaie pentru ca mereu primeste o acadea sau un suc. Sa nu-l lasi sa se manifeste si sa fie liber in public, pentru ca nu vrei sa te faca de rusine. Este o mare diferenta intre a-ti lasa copilul liber, si a-ti lasa copilul sa fie nesimtit. Sa-ti "educi" copilul in public prin observatii/teorii si fix de fata cu colegii, prietenii sau la coada la supermarket. Educatia nu se face in public, ci acasa, intr-o atmosfera calda si prietenoasa, nu pe picior de razboi si prin umilinta, in ideea ca poate asa isi indreapta mai repede comportamentul necorespunzator asteptarilor tale irealiste. Nu exista umilinta mai mare pentru un copil ca atunci cand ii faci educatie in public! Jena, sentimentul ca nu este bun de nimic, neincredere in sine, teama, si o amintire neplacuta cu si despre parintii lui il vor afecta pentru tot restul vietii. Sa nu-l lasi sa planga si sa-i spui ca nu este frumos sa planga, mai ales daca este baiat. Ce daca-i baiat, si baietii au emotii si sunt sensibili la durere si nedreptate. Plansul are rolul lui, te elibereaza de frustrari, emotii negative, plansul te linisteste. Sa lasi copilul sa doarma la ce ora are el chef, fara sa-i faci un program si o rutina de mers la culcare. Somnul, in general, este vital pentru un copil. Un copil fara un somn bun este complet iritat si te poate scoate din minti, nu se descurca la scoala, iar cand vine acasa nu te mai poti intelege cu el de la prea multa oboseala. Copiii au nevoie de mult somn iar tu de o pauza atunci cand ei dorm! Sa dai bebelusilor la nici 4 luni de zile, suc, sarmale si pizza pentru ca-i este pofta sa te vada pe tine mancand si el nu. Bebelusii privesc insistent miscarile repetitive ale lingurii pe care o duci la gura nu pentru ca le-ar fi pofta si vor sa le dai si lor sa guste, ci pentru ca sunt in plin proces de invatare. Sa-ti compari copilul cu alti copii mai buni, mai frumosi si mai harnici decat este al tau. Cand iti compari copilul cu un altul prin prisma unor nemultumiri pe care le observi la el nu vei face altceva decat sa-i distrugi increderea in propria persoana. In acest fel pot aparea frustrari si teama care sa-l faca sa-si piarda stima de sine. Asadar, evita comparatiile de orice fel, cu tine de pilda, cu tatal fost campion la sah, sau fratii care exceleaza la matematica |