| In burtica unei mame cresc doi bebelusi. Unul il intreaba pe celalalt: “Tu crezi in viata de dupa nastere?” Celalalt raspunde: “Sigur, de ce ma intrebi? Trebuie sa existe ceva dupa ce ne nastem. Poate ca ne aflam aici ca sa ne putem pregati pentru ce va fi mai tarziu.” |
| Al doilea spune: “Nu stiu, dar cu siguranta va fi mai multa lumina decat este aici. Poate vom merge pe piciorusele noastre si vom manca cu guritele noastre. Poate vom avea si alte simturi pe care acum nu le putem intelege.” Primul raspunde: “Total absurd. Este imposibil sa putem merge, iar sa mancam cu propriile guri este de-a dreptul ridicol! Cordonul ombilical ne ajuta sa primim mancarea si tot ce avem nevoie. Iar el este atat de scurt ca viata dupa nastere este imposibila.” Al doilea bebelus insista: “Ei bine, eu cred ca trebuie sa existe ceva, si poate e altfel decat este aici. Poate n-o sa mai avem nevoie de cordonul ombilical!” Primul raspunde: “Nonsens! Si daca, sa presupunem, ar exista viata dupa nastere de ce nu s-a intors nimeni niciodata de acolo? Nasterea inseamna sfarsitul vietii, iar dupa ea nu exista nimic, doar intuneric, singuratate, si neant, nu ne ducem nicaieri.” “Nu stiu ce sa zic,” spune al doilea, “Dar cu siguranta o vom intalni pe Mama si Ea o sa aiba grija de noi.” Primul spune: “Mama? Tu chiar crezi in Mama? Ma faci sa rad, daca Mama ar exista cu adevarat, spune-mi si mie unde este ea acum?” Al doilea bebelus spune: “Mama este peste tot. Suntem inconjurati de ea. Suntem parte din Ea. Crestem in Ea. Fara Ea lumea asta nu ar putea exista.” Primul spune: “Ei bine, eu nu o vad, si deci este logic ca ea nu exista.” Al doilea raspunde: “Cateodata, cand este liniste deplina, te concentrezi bine si asculti, ii poti simti prezenta, si ii auzi vocea minunata cu care ne vorbeste de acolo, din cealalta lume.” Traducerea si adaptarea: supermamici.com Sursa: FB |
RSS Feed
