| Ce nu am suportat vreodata in viata mea de parinte au fost comentariile si micile intepaturi la adresa copiilor mei. Nu stiu de ce, dar mereu am pornirea sa le iau personal si sa ma supar, simt cum mici sageti de foc imi strapung sufletul. |
| Pentru ca atunci cand te iei de copiii mei, indirect te iei si de mine, de sufletul meu, imi pui la indoiala abilitatile de parinte, abilitati cu care nu m-am nascut, si pe care mi le insusesc cu fiecare zi, luna si an ce trece. Cel putin in cazul meu, o vorba nelalocul ei si aruncata asa la repezeala vis a vis de copii imi poate darama increderea in puterile mele mamicesti. 10 comentarii de la care sa te abtii! Nu e cam grasut? Ce-i dai sa manance? Nu-i mai spune lucrurile astea, stie si ea foarte bine ca are cateva kilograme in plus si ca e mai bursucel fata de alti copii, nu trebuie s-o mai bati si tu la cap. Doar un parinte de copil supraponderal poate intelege cum e sa te lupti cu dulciurile si sucurile de care este tot mai greu sa-ti feresti copiii. Nu e prea mic/mare pentru varsta lui? Nicio mama, mai ales la inceput de drum nu aprecieaza un asemenea “compliment”. O remarca de genul asta si este suficient sa-i strici ziua sau sa-i darami increderea in puterile ei mamicesti, mai ales daca este la inceput de drum. Te asigur ca este ea oricum ingrijorata si ca deja a vizitat medicul pediatru, nu trebuie sa-i reamintesti lucrul asta. Cum? Nu vorbeste inca? Nu, inca nu vorbeste? Treaba asta cu vorbitul pe mine personal m-a debusolat total, pentru ca cea mare a vorbit relativ tarziu si mereu m-am simtiti vinovata de lucrul asta: ca poate n-am stimulat-o suficient, ca nu i-am citit destul? Doamne cat m-am mai perpelit pana a inceput sa vorbeasca corect! O sa ti se urce in cap daca-l tot iei in brate! Personal, nu cunosc copii care sa nu se inteleaga cu parintii pentru ca au fost luati in brate, leganati sau imbratisati cand aveau nevoie de o alinare. In schimb cunosc copii care se urca in capul parintilor pentru ca nu au auzit de limite, nu petrec suficient timp impreuna cu parintii lor sau nu primesc atentia de care au nevoie. E fetita sau baiat? Daca copilul nu poarta cercei in urechi nu inseamna ce este baiat, iar daca are parul lungut nu inseamna ca este fata. Ai mei copii, fata pana pe la 6,7 ani nu a purtat cercei iar baiatul mereu cu pletele lungi si-n bataia vantului, pana de curand cand s-a hotarat sa se tunda scurt si arata si el a baiat :) Cum? Nu doarme singur? Doarme la tine in pat? Nu conteaza felul in care adoarme, e treaba ta, ca-l legeni in brate, ca se cuibareste la tine in pat ca sa adoarma langa bataile inimii tale, sau ca-l lasi sa planga, important e sa doarma, pentru ca somnul este vital pentru un copil. Un copil fara un somn bun este complet iritat si te poate scoate din minti…. copiii au nevoie de mult somn iar tu de o pauza atunci cand ei dorm. Nu merge inca? Al meu merge de la 9 luni! Well, fiecare copil cu ritmul lui… Copiii tai chiar sunt obraznici, tu nu le pui limite? Da asa o fi, dar te invit sa stai macar o zi cu ei, si dupa, sa-mi spui cum sta treaba cu limitele. Ce copii pretentiosi ai la mancare! Vor numai pizza si spaghetti Sincer, cand erau mici si nu mancau aproape nimic ma bucuram pentru fiecare inghititura de pizza, pentru ca nimic nu este mai stresant decat atunci cand copiii refuza sa manance si vezi cum se topesc kilogramele de pe ei. Nu mai plange ca esti baiat! De ce nu au baietii voie sa planga in mintea unora, nu am inteles niciodata, asa cum nu inteleg nici cand cineva spune: “Gata esti mare acum, nu mai plange!”. Maaaama, si ce des mai plange mezinul meu si mai e si baiat :) si cum nu intelege el de ce "nu are voie" sa planga, mai ales ca eu mereu il incurajez sa se exteriorizeze si sa-si exprime emotiile. |
RSS Feed
