| Nu prea inteleg cum vine treaba asta: “Domnule, sunt niste copii foarte nerecunoscatori!” Adica sa fie recunoscatori pentru ce? Ca i-am adus pe lume? Nu ei au cerut sa se nasca, eu mi i-am dorit pana la disperare, asa ca eu le sunt recunoscatoare ca m-au “ales” pe mine sa le fiu mama. |
| Pentru hainele pe care le poarta si mancarea pe care le-o dau s-o manance? Nu suntem noi parintii copiilor nostri? Nu sunt nevoile lor responsabilitatea noastra? Sa-mi fie recunoscatori pentru vacantele in care i-am dus si-i tot duc? No way! Nu ei imi cer si se agata de mine ca sa le arat lumea. Eu ii car cu mine peste tot, inca de cand s-au nascut, pentru ca nu ma simt bine fara ei nici o zi, si pentru ca nu am cu cine sa-i las. Sa-mi fie recunoscatori pentru viata pe care le-o ofer? La fel, nu ei au cerut unde sa se nasca, tot noi am ales pentru ei tara, orasul si casa in care sa locuiasca. Nu m-am gandit niciodata ca ai mei copii sa-mi fie recunoscatori pentru ceea ce au si ce sunt. Pentru ca tot ceea ce se intampla in vietile lor abia incepute, cel putin deocamdata, sunt alegerile si deciziile exclusiv ale noastre, in nici un caz ale lor. Nu ei aleg mancarea pe care s-o manance, hainele pe care sa le imbrace (cat erau mici), sau destinatiile calatoriilor noastre. Nu inteleg ce ar trebui sa faca ca sa ne fie recunoscatori, sa ne ridice statui sau sa ne scrie scrisori de multumire si recunostinta? Copiii nu ar trebui sa fie cu nimic datori parintilor, asa cum nici noi nu suntem cu nimic datori parintilor nostri. Nu ei sunt responsabili de fericirea noastra, ci invers, noi trebuie sa ne ocupam de bunastarea lor. Cand eram disperata sa am un copil, nu m-am gandit vreodata cum o sa-mi fie ei mie recunoscatori odata crescuti sau de mare ajutor la batranete. Nu vreau sa creasca cu sentimentul ca ne sunt datori cu ceva si ca trebuie sa ne faca pe noi fericiti. Eu le sunt recunoscatoare ca avem privilegiul sa le fim parinti, ca ne fac fericiti si vietile mai colorate. Nu-mi doresc copii recunoscatori, imi doresc copii fericiti! Pentru ca, cea mai grea povara pentru un copil este sa traiasca ca sa-si multumeasca mereu parintii. |
RSS Feed
