| Crescuta intr-o societate indiferenta dar mai ales ostila la adresa persoanelor cu dizabilitati, am avut marea sansa sa ma eliberez de preconceptiile si primitivismul cu care am fost intoxicata de-a lungul anilor, interactionand in ultimul timp constant cu Sebastian, copilul unor prieteni dragi mie, parinti de exceptie. |
| Pentru cine nu-si poate imagina, parintii copiilor cu dizabilitati traiesc si ei momente de fericire, au o viata poate mai dinamica, dar normala, iar existenta lor de zi cu zi nu este chiar un cosmar. Acesti parinti spera din tot sufletul ca intr-o buna zi copiii lor sa fie acceptati asa cum sunt, “imperfecti”, si sa nu mai fie ocoloti de privirile ingrozite ale necunoscutilor de pe strada. Cunoscand-ul pe Sebastian in deaproape am avut placuta surpriza sa descopar ca acesti copii, contrar prejudecatilor, sunt de fapt fericiti, poate mai fericiti decat copiii “normali”, in special cei cu sindromul Down, ca sunt capabili sa lege prietenii si sa iubeasca, ca pot canta la pian sau bate la tobe cu multa pasiune, viseaza la o slujba, o casa sau chiar o familie. Dar, ca fara iubirea neconditionata a parintilor, suportul si intelegerea din partea familiei, fara toleranta si o societate deschisa catre nevoile lor, acesti copii nu au nici o sansa. De la Sebastian si parintii lui am invatat sa-mi dozez rabdarea, sa-mi redefinesc asteptarile si ambitiile legate de copiii mei si sa-i ajut sa se indrepte spre pasiunile si zonele de interes care sa le aduca fericirea si implinirea. Cred ca imi apreciez mai mult copiii decat poate as fi facut-o daca nu l-as fi cunoscut pe Sebastian, si cred ca sunt mai toleranta in relatiile mele cu cei din jur. Ca deschiderea societatii catre persoanele cu nevoi speciale, depinde in mare parte de felul in care noi, parintii, ne educam si incurajam proprii copii sa interactioneze cu aceste persoane. Sebastian este unul dintre prietenii buni ai copiilor mei, si intre timp au invatat cum sa-l fereasca de privirile si comentariile rautacioase ale necunoscutilor. Alaturi de ei la joaca sau la o partida de fotbal, Sebastian indrazneste, este mai usor acceptat de ceilalti copii si se simte in siguranta. |
RSS Feed
