| Ma uit la ea cum creste, si sincer, pe undeva, imi pare rau, as vrea sa ramana asa cum este acum, fericita ca exista in fiecare zi, zglobie si niciodata trista, dar mai ales multumita de viata ei fara griji, asa cum ii sta bine unui copil. |
| Un suflet deosebit de sensibil care straluceste de fericire atunci cand primavara, timid, incepe sa-si lase pe ici pe colo, urmele. Ea mi-a povestit ore in sir despre secretele naturii, si de cand i-am redescoperit frumusetea orbitoare nu mai pot sa trec indiferenta pe langa o buruiana viu colorata sau o buburuza agatata intr-un fir de iarba. In entuziasmul ei de copila curioasa porneste la fiecare inceput de an pe urmele primaverii, iar atunci cand le gaseste, vietati de tot felul, buburuze, melci, ar vrea sa le fereasca pe toate de frigul si de primejdiile noptilor inca lungi. Inzestrata cu multa compasiune si bunatate, si acum mai suspina dupa pisicuta care ne-a murit acum doi ani, si careia, a avut grija sa-i organizeze o inmormantare de pomina la care si-a invitat toate prietenele. Plantele si animale de tot felul sunt si vor ramane cu siguranta pasiunea vietii ei, insa pentru cai si-ar da si viata, fara cai nimic nu mai are sens, de fapt, dupa cum ne-a marturist, cal ar vrea sa fie, daca s-ar mai naste o data :) Nu-mi place sa-mi laud copiii, departe de mine gandul asta, pentru ca si ea, ca orice alt copil, are si parti mai putin bune, dar nu despre ele vreau sa scriu acum ... si gandindu-ma la ea in momentul asta, realizez ca bunatatea, compasiunea si sensibilitatea sunt calitati de nepretuit la un om, si ca fara ele fata mea nu ar fi atat de frumoasa cum este acum. Interesant de citit si: http://www.supermamici.com/…/are-mama-o-fetita-mielusica-foc ZoitaR |
RSS Feed
