| Cu riscul sa-mi pun cateva doamne in cap, am sa ma apuc pana la urma de subiectul asta pe care l-am evitat o bucata de timp tocmai ca sa nu deranjez sau sa supar pe cineva. Pentru ca eu chiar cunosc femei care au renuntat sa mai traiasca pentru ele si au ales sa se jertfeasca pe altarul maternitatii din momentul in care li s-a nascut copilul si pana tarziu, la adanci batraneti, cand probabil inca mai suspina in perna dupa odrasla plecata de multi ani de-acasa. |
| Genul asta de femeie mama este de obicei inzestrata cu un singur copil, si o recunosti dupa atasamentul exagerat fata de cel mic, mereu de mana cu el, la coafor, la o cafea cu o prietena (daca mai are), seara la restaurant, la aniversarile prietenilor copilului unde tot de mana ar vrea sa-l tina dar nu poate, in curtea scolii unde daca s-ar putea l-ar astepta la usa clasei dar nu are voie. Este peste tot omni prezenta cu copil si mai mereu fara barbat, nu pentru ca nu are, ba da, el exista bine merci, insa l-a cam indepartat, sau ma rog, el pe ea, cert e ca nu prea mai e loc si de el in ecuatie. I-a taiat frumos puseul de implicare inca din start cand a vrut si el sa schimbe un scutec dar nu l-a lasat pe motiv ca nu se pricepe, si de-atunci s-a scos el singur din echipa. Nu cred ca un atasament exagerat fata de copil te face neaparat o mama/sotie mai buna, ba dimpotriva, cred ca te departeaza incet dar sigur de partener si de prieteni. Si nici copilului nu cred ca-i faci un bine pentru ca desi ai cele mai bune intentii, ii creezi o dependenta bolnavicioasa de tine, iar rolul tau ca mama in viata lui este sa-i dai aripi, nu sa-l tii langa tine. Sa-ti traiesti viata, tu, ca femeie, doar prin copiii tai, mi se pare pur si simplu trist si nedrept pentru ca timpul trece si ei tot vor pleca, mai devreme sau mai tarziu, pe drumul lor in viata. |
RSS Feed
