| Nu mi-am imaginat la debut ca o sa ma mai pot relaxa vreodata, ma gandeam ca o sa trebuiasca sa traiesc mereu ca o umbra in uma copilului ca sa-i pot ghida pasii in gestionarea diabetului. |
| Debutul m-a facut sa ma simt exact asa ca atunci cand s-a nascut, total debusolata, ravasita de griji si foarte nesigura pe mine. Si exact ca la nasterea lui, dar 5 ani mai tarziu, a trebuit din nou sa ma adun, sa ma resetez, si sa caut acele superputeri speciale de parinte care sa ma ajute sa-l pot tine in viata. Pentru mine, as zice, copilul meu s-a nascut de doua ori, iar a doua oara sigur m-a legat foarte strans si mai aproape de el cu un cordon scurt imaginar. Si tocmai cand incepuse si el sa devina oarecum independent…. Incet, incet, insa, este din ce in ce mai bine, si incepe sa se desprinda din nou de noi, iar ieri, pentru prima data in 5 ani de zile a mers intr-o excursie departe de casa cu scoala, alaturi de colegii de clasa si fara noi. Asadar in premiera fara mama-sa intr-o excursie, mare realizare.... ne-am bucurat la fel de tare ca atunci cand a mers pentru prima data in picioare. S-a comportat responsabil, a mancat si baut cat si ce-a vrut exact toti ceilalti copii iar ca bonus s-a intors cu o glicemie buna. Ne-a sunat doar o data ca sa ne spuna ca totul este ok si sa fim linstiti ca-si ia glicemia din ora-n ora…. Mare noroc cu Libre! Ce bifam noi la capitolul reusite dupa aproape 5 ani de zile de dzt1: Isi face singur insulina; Isi ia singur glicemia cu Libre; Isi calculeaza unitatile de inulina; Simte foarte bine hipoglicemiile si actioneaza ca sa le previna; Stie foarte bine alimentele in care se ascund carbohidratii; Ce nu face: Insulina lenta in picior, desi medicul ne (il) bate la cap sa si-o faca singur, dar noi nu-l fortam, are el timp toata viata sa se-ntepe singur si-n picior. Ps. Copilul nostru are 10 ani |
RSS Feed
