| I-am plimbat cat au fost mici peste tot, pe la muzee si teatre de copii, i-am luat in toate calatoriile noastre, am batut toate parcurile si locurile de joaca impreuna cu ei. Si toate astea de teama sa nu cumva sa piarda ceva important in ''viata'' si sa-mi para rau (evident mie), dar mai ales, de teama sa nu se plictiseasca. |
| Asa intelegeam eu la acea vreme ca trebuie sa arate viata unui copil, incarcata cu fel si fel de activitati si mereu in miscare ca sa nu cumva sa-i apuce plictiseala pe canapeaua din sufragerie. Nu stiam ca mutrisoarele lor usor bosumflate si privirea pierduta in gol sunt de fapt un semn bun, un semn ca se relaxeaza/reseteaza, si ca poate fantezia le croseteaza povesti cu balauri si printese, sau ca pur si simplu viseaza cu ochii deschisi la desertul delicios pe care l-au mancat aseara dupa cina. O cursa a mea aproape contracronometru de entertainment, mereu sa-i tin ocupati si sa-i stimulez ca sa nu piarda timpul aiurea: “Hai sa facem un puzzel! Hai sa coloram!" Dar iata ca, plictiseala este buna, ba chiar este indicata spun specialistii, pentru ca micutii nostri au nevoie sa nu faca nimic ca sa se poata elibera de stimuli si de orele incarcate de peste zi. Copiii dispun din ce in ce mai putin de timp nestructurat, au din ce in ce mai putin timp sa treaca de la o activitate la alta si sa se gandeasca ce vor/pot face. Acest lucru mareste riscul, ca, micutii, atunci cand ajung la maturitate, sa se transforme in adulti dependenti de cine/ce/ le sugereaza sa initieze. Plictiseala are un rol foarte important in viata copiilor, ii provoava si ii invata cum sa gaseasca solutii. "Mama, ma plictisesc!" Sau cum sa nu sari imediat si sa ignori plictiseala Sa nu cazi niciodata in capcana falsei idei ca poate esti o mama neimplicata daca nu-ti tii copilul mereu ocupat, si incearca sa-l ignori atunci cand te ''ameninta'' ca se plictiseste. Copiii, de la natura, sunt foarte dornici sa descopere lucruri noi, iar daca ai rabdare si nu intervii cu nimic, sigur va initia si al tau ceva care sa-i faca placere. Dar, daca totusi nu poti fara sa te implici, ofera-i alternative si intreaba-l ce ar vrea sa faca si de ce are nevoie? Dar mai ales intreaba-l cand vrea sa faca un lucru, pentru ca nu tot ce-si doreste un copil este si posibil, de pilda, atunci cand esti la cumparaturi, si vrea sa-si construiasca un cort in mijlocul magazinului unde intamplator se plictiseste. Insa, cel mai important lucru pe care poti sa-l faci, este sa indraznesti sa spui DA copilului atunci cand vrea sa picteze sau sa gateasca pentru intreaga familie clatite, fara sa-ti fie teama ca se murdareste sau iti rascoleste bucataria proaspat curatata. Da-i voie sa-si exprime creativitatea si nu i-o ingradi cu fobiile tale legate de curatenie si ordine, pentru ca doar acolo unde nu este loc de creativitate se instaleaza plictiseala. Ps. Mezinul nostru a avut o perioada a ciorbelor, cum se plictisea, cum punea de-o ciorba de urzici. Mergeam impreuna afara dupa ingrediente, sa culegeam urzici (preferatele lui), cu care facea niste combinatii delicioase. Iar ca parte amuzanta, i-a servit o portie si bunicii, careia, i-a placut la nebunie :) |
RSS Feed
