| Ohohoho, au trecut cred, vreo 6 ani, sau poate mai multi, trebuie sa caut in memorie, ce sa-i faci, am uitat, uit cam mult in ultimul timp. Ce n-am uitat insa nici pana acum este cum, dupa ce se nascuse mezinul, la doi ani dupa sora-sa, incet, incet am luat-o in jos pe panta depresiei. |
| Dar asa subtil, si fara semne prea clare, fara sa-mi dau sema ce se intampla cu mine, de ce nu mai am chef de nimic, de ce nu mai vreau sa ies nicaieri, nici macar la un vin cu prietenele mele de suflet. Salvarea a venit tot de la ele, prietenele, de fapt de la o prietena, care, fara sa fi banuit ceva, ca na, nimeni nu vorbeste despre depresie, nici n-ai avea cum. Cum sa indraznesti sa spui ca nu esti ok…. nuuuu, totul este roz, tocmai ai nascut o minunatie de bebelus si trebuie de te bucuri si sa fii fericita, asa ca in carti, doar ti-ai dorit copiii ca pe cel mai pretios lucru din lume. Si noroc cu prietena asta a mea, care, venita intr-o vizita, evident sa-mi admire bebelusul nu sa ma vada pe mine, imi flutura printre reprizele de alaptat ideea de club de carti, idee care imediat a prins radacini in capul meu si nu m-a lasat pana nu am pus la punct un plan de bataie. Treaba asta cu clubul de carti mi-a dat ceva de facut, de gandit o tema, m-a facut sa ma focusez si pe altceva in afara de schimbat scutece si piureuri de bebelusi. Si Doamne, cat de bine mi-a prins sa citesc o carte la 3, 4 saptamani, de seara mult asteptata nici nu mai vorbesc…. sa ne intalnim toate 8, numai noi femininele, fara copii si barbati, doar o carte interesanta stropita cu un vin bun pana tarziu in miez de noapte. Ce discutii aprinse, ce brainstorm, ce hohote de ras…. Ce seara minunata! |
| Citim orice, de la bestseller-uri pana la literatura de calitate, asa l-am citit si pe Mircea Cartarescu in olandeza, este tare ciudat/interesant sa citesti un autor roman in alta limba. Anyway, fara clubul asta de carti nu cred ca as fi cititi vreodata anumiti autori, nu as mai fi iesit din casa cu zielele, si, sunt sigura, m-as fi adancit din ce in ce mai tare in depresie. Asadar, recomand din suflet serate literare de genul asta pentru ca ele te scot din motonie si din rutina zilnica, iti mai antreneaza mintea si nu apuci sa te plafonezi. Si sa nu-mi spuneti ca nu aveti timp, ca nu se poate, si sa va cautati tot felul de scuze ca nu va cred! Everything is possible! PS. Daca ti-a placut continutul te invit sa ma sustii cu un Like pe pagina de FB supermamici.com aici |
RSS Feed
