Sistemul olandez de invatamant este in asa fel conceput incat aproape toti copiii la sfarsitul ciclului primar isi insusesc cunostintele de baza fara sa depuna prea mult efort. Teme pentru acasa sunt foarte putine, in schimb sunt serios si obiectiv evaluati prin testari periodice fara sa se creeze ierarhizarea si etichetarea lor in clasa. |
Zilele de evaluare nu sunt anuntate parintilor astfel incat acestia sa nu puna presiune pe copii. Cu toate astea, cei mai multi copii au rezultate bune la invatatura si merg cu multa placere la scoala. Elevii olandezi nu au presiunea performantei la scoala pentru ca parintii lor nu pun accent pe performante, ci pe placerea de a merge la scoala. O sintagma care ilustreaza foarte bine acest lucru este intrebarea pe care acestia o pun copiilor de fiecare data cand se intorc de la scoala: “A fost fun astazi la scoala?” Copiii olandezi fac cunostinta cu sistemul de invatamant chiar in ziua in care implinesc 4 ani, zi, care coincide si cu prima lor zi de scoala, iar incepand de la varsta de 5 ani scoala este obligatorie pentru absolut toti copiii. Primii doi ani de scoala si-i petrec la clasa pregatitoare in cadrul careia invata sa socializeze, sa coloreze, sa taie cu foarfeca, sa lipeasca, sa recunoasca alfabetul si cifrele, sa interactioneze in mod civilizat cu ceilalti colegi si educatori. Intre 6 si 7 ani, (in unele cazuri chiar si mai devreme), marea majoritate a micutilor incepe clasa 1, cu conditia sa-si fi insusit toate abilitatile mai sus amintite. O conditie la fel de importanta este si evolutia emotionala a copilului de care orice pedagog tine cont atunci cand face evaluarea la sfarsitul celor doi ani pregatitori. In Olanda, o zi de scoala incepe la 8.30 si se sfarseste la orele 15.00, cu o pauza de o ora la pranz, in care scolarii au posibilitatea, (in general cei la sate), sa mearga acasa pentru masa pe pranz. Dupa scoala, copiii ai caror parinti lucreaza merg la after school, unde-si petrec timpul jucandu-se cu ceilalti colegi de scoala. Teme pentru acasa aproape ca nu exista, totul se invata la scoala, inclusiv temele tot acolo se fac, iar daca nu ai un copil comunicativ, cu greu afli ce se face la clasa. Daca un copil intampina probleme de invatare, atunci amandoi parintii sunt invitati la masa de discutii ca sa li se prezinte situatia lui scolara. Elevii slabi la invatatura sunt ajutati la scoala acolo unde este nevoie, si adusi in cele din urma la un nivel minim de cunostinte. Iar cei care nu fac deloc fata cerintelor si prezinta tulburari de comportament sunt redirectionati spre scolile speciale unde primesc ajutorul de care au nevoie. Un lucru foarte important de adaugat este implicarea parintilor sub forma de voluntariat in activitatile scolii. Fara mamicile inimoase multe dintre activitati nu ar exista, tot ele se ocupa si de copiii care raman la scoala in pauza mare. Selectia pentru liceu se face in jurul varstei de 12 ani cand copiii sunt indrumati in urma evaluarilor nationale riguroase si a recomandarii invatatorului spre diferite nivele si profile de liceu. Dar despre liceu alta data… Lucruri mai putin placute: Etichetarea copiilor inca din clasele pregatitoare cu diferite diagnostice, si usurinta cu care le sunt administrate medicamente. Numarul copiilor, de exemplu, dignosticati cu ADHD si medicalizarea lor este deja ingrijorator. Aproape ca nu exista clasa in scolile olandeze in care sa nu fie cel putin un copil etichetat cu ADHD (copiii hiperactivi), ADD (copiii visatori si nefocusati), PDD-NOS (elemente din spectrul autist). Si pentru ca lista pare-se nu era completa, de ceva timp incoace a mai aparut o eticheta pusa copiilor nervosi. Uniformizarea claselor, opturand personalitatea, originalitatea sau specificitatea copilului. Copiii foarte buni nu sunt stimulati, incurajati etc, din aceste motive ei devin frustrati si chiar nefericiti la scoala. Nu se urmareste descoperirea si incurajarea talentelor copiilor, ore de musica, arta si limbi straine doar la liceu. Copiii sunt apreciati doar prin prisma rezultatelor de la testari si evaluari, nu conteaza ca poate au avut o zi proasta sau o mica tristete. Combinarea claselor, clasa a doua si a treia, de exemplu, impreuna, din cauza numarului mic de elevi de la clase. Multi scolari nu se regasesc in astfel de combinatii. Selectia la liceu, mult prea devreme, la varsta la care multi copii inca mai viseaza la copilarie. |