Cum a "omorat" scoala creativitatea copilului meu

Toti copiii se nasc creativi…. ba chiar unii dintre ei arata semne ale creativitatii inca de la varste foarte mici.
Cam asa a fost si fiica-mea, care, la nici doi ani, ne incanta cu manifestarile ei creative oarecum atipice pentru varsta ei. 

Stiu doar ca mereu am incurajat-o sa fie si sa faca asa cum simte ea.
Niciodata nu m-am gandit sa-i spun sa fie ca ceilalti copii, sau sa-si ajusteze imaginatia mult prea bogata in functie de situatii si oameni.
Nici cand de la gradinita mi s-a transmis ca: “Doamna, dar are prea multa fantezie!”
Si eu ce sa-i fac? Sa-i scot fantezia din cap?
Sa n-o mai las sa deseneze cat e ziua de lunga pasari si cai?
Sa-i interzic sa mai iasa ca o sirena din oceanul ei imaginar pe muzica lui Vangelis?
Sa n-o mai las sa studieze puicutele de balta si sa-i interzic sa mearga labartat ca ele?
Sau sa-i spun: “Nu, nu mai ai voie!” cand ea vrea sa cloceasca ouale de dinozaur pe un cuib imaginar in spatele casei?
Nici cand a iesit ca o zebra verde din avion dupa un zbor de doua ore si ceva nu m-am gandit sa-i spun ca nu are voie, doar m-am amuzat de reactiile celor din jur. Mi-a spus ca vrea sa fie zebra si am lasat-o sa se coloreze cu cariocile…. sa fi avut cam 3 ani.
Copil fericit, zbor linistit!
 
Dar, creativitatea nu este intotdeauna apreciata, ea se stinge daca nu este incurajata de parinti, si “moare” odata cu intrarea copilului in sistemul traditional de invatamant.
Si nici macar nu conteaza tara in care copilul merge la scoala, peste tot este la fel!
"Nu exista un sistem educational pe planeta care ii invata dansul in fiecare zi pe copii, in acelasi mod in care ii invata matematica. De ce? De ce nu? Cred ca asta este chiar foarte important. Cred ca matematica este foarte importanta, dar si dansul este. Copiii danseaza tot timpul daca le este permis, cu totii o facem.”, spune specialistul Ken Robinson.
 
Fata mea nu mai deseneaza, sper sa fie o faza trecatoare si sa se reapuce cand nu va ma resimti presiunea de la scoala.
La fel, sper ca intr-o zi sa termine de scris cartea pe care a inceput-o cu atata entuziasm pe cand avea 8, 9 ani: “Vreau sa fiu eu insami!” Hm, un titlu mai sugestiv nu cred ca se putea!
Dar, la care a renuntat pentru ca invatatoarea binevoitoare ii vana greselile de spelling in loc sa-i aprecieze imaginatia si entuziasmul.
Cu siguranta nu i se potriveste sistemul traditional de invatamant, insa, la 4 ani cand a intrat ea in sistem, mi-a fost teama sa aleg alt tip de scoala, nu am vrut sa fac experimente pe copilul meu.
Este tardiv acum sa mai vreau sa schimb ceva, pentru ca nu vrea nici sa auda de schimbari in viata ei de adolescenta abia inceputa.... dar, cred ca la vara am sa-i cumpar o coada de sirena cu care sa inoate in mare. Mi-a marturisit ca inca mai viseaza la sirene.
 
Iata cativa din cei mai eficienti „ucigasi” ai creativitatii":

• recompensele – cercetările ştiinţifice au demosntrat că recompensele inhibă explorarea şi imaginaţia copiilor. Un copil depune atât de mult efort cât este necesar pentru a obţine recompensa şi nu va face eforturi în plus pentru sine. Premiile şi stickerele elimină plăcerea intrinsecă a activităţilor creative. Ne dorim copii angajaţi, motivaţi şi nu copii ale căror carnete de note să fie pline de FB;
• umbrirea – şezând mereu lângă copil şi micromanageriind proiectele lor este dăunător pentru creativitatea copiilor. Dacă copiii sunt constant observaţi şi le dăm mereu sfaturi drăguţe ei nu vor învăţa să îşi asume riscuri şi nu vor experimenta valoarea greşelilor care este parte a procesului;
• limitarea alegerilor – ne punem copiii într-un sistem care îi învaţă că „doar un răspuns este corect”. Majoritatea jucăriilor vin cu instrucţiuni şi nu prea îi lăsăm să aleagă. Cu toate acestea, explorarea opţiunilor este inima gândirii laterale. Copiii creativi se simt liber să propună soluţii alternative şi sunt nerăbdători să îşi urmeze curiozităţile;
• supraaglomerarea – activităţil organizate, atelierele de lucru, întâlnirile sociale ... programul copiilor nu a fost niciodată mai aglomerat. Dar suntem atât de ocupaţi să îi suprastimulăm că uităm să alocăm timp celui mai important stimul dintre toate: plictiseala. Plictiseala hrăneşte imaginaţia iar imaginaţia alimentează ideile şi creativitatea.
• Creativitatea înfloreşte când lucrurile sunt făcute pentru distracţie. Ceea ce contează este plăcerea şi nu perfecţiunea. Haideţi să uităm de „să facem totul bine” şi să lăsăm copiilor noştri oportunitatea de a explora, de a face greşeli şi de a-şi asuma riscuri, de a se simţi liberi să-şi exprime minunatele idei.  
• ​http://playfullearning.net/2014/06/kill-childs-creativity/