| Spune Alfie Kohn: "Un alt aspect important, copilul nu-şi manipulează părinţii şi nu le testează răbdarea cu zecile de moduri în care îi scot din sărite, ci le testează limitele dragostei. Copilul vrea să simtă că este iubit şi acceptat indiferent de greşelile pe care le face, nu să fie iubit pentru că face ceea ce i se spune. " |
| Foarte adevarat ce spune acest domn, si pe acelasi principiu am mers si eu cu primul copil, asta pana s-a nascut al doilea, complet diferit de primul, cu un caracter foarte puternic si care le stie el mai bine pe toate. Evident ca mi-a dat toate planurile in ale educatiei peste cap si chiar nu stiam la un moment dat cum sa mai interpretez ideile lui Alfie. Pentru ca sincer, manipularea exista si la varste mici, am trait-o pe pielea mea cu mezinul, de pe la 5,6 ani in sus, la modul: "Daca nu-mi iei nu stiu ce lucru, nu ma iubesti! ", "Iar am facut o prostie, ma iubesti la fel de mult?", "Nu-mi iau glicemia daca…." La fel rabdarea mi-a fost testata de nenumarate ori, tot de al doilea copil, si sigur nu avea, nu are, nici o legatura cu probarea dragostei. Ce cred ca functioneaza in cele din urma: limitele clare si consecventa cu care le respecti, iar in unele cazuri sanctiunile pe care le stabilim impreuna cu copilul, si aici mi se pare foarte important ca el sa stie ca o pedeapsa nu inseamna ca parintele nu il mai iubeste, ci doar ca a depasit o limita de bun-simt. Sa-ti iubesti copilul neconditionat nu inseamna sa-l mangai pe cap cand greseste grav: "Lasa iubire, tu n-ai gresit cu nimic, ca doar esti copilu’ lu’ mama!" Este foarte greu sa gasesti un echilibru in toate, pentru ca in general, copiii sunt diferiti, exista copii si copii, cei linistiti, ascultatori, maleabili, copii pe care unde-i pui acolo stau. De partea cealalta exista copiii foarte activi, opozanti, care pun inclusiv autoritatea parinte-copil sub semnul intrebarii, si din cauza acestor diferente nu-i putem aborda pe toti la fel. Depinde mult de copil, de circumstante, dar si de abilitatea unui parinte de a comunica si de a reusi sa transmita mesajul dorit unui copil. Nota: Citatul de la inceputul articolului este scos din context si nu reflecta in totalitate ideile despre parenting pe care le are la baza cartea scrisa de Alfie Kohn. |
RSS Feed
