| Mi-am dorit copiii enorm de mult si chiar nu-mi imaginez viata fara ei, insa, pe langa momentele minunate petrecute alaturi de ei, sunt si zile in care chiar nimic nu ne iese, ne certam, ne enervam, eu din orice, ei pentru ca nu-i las sa faca doar ce le trece prin cap, si tot asa o tinem in cercul vicios. Iar de cand au luat vacanta si stam de dimineata pana seara nas in nas, cateodata chiar imi vine sa-mi iua campii si sa…. |
| Cateodata imi vine sa-mi iua campii si sa…. Si sa nu-i mai aud cum se cearta si se fugaresc prin toata casa pentru o jucarie sau ultima bucatica de desert uitata pe masa din bucatarie. Sa nu fie nevoie sa le spun de o mie de ori la fiecare in parte ca trebuie sa se pieptane si sa se spele pe dinti pentru ca altfel nu pot iesi din casa. Sa-si stranga jucariile si sosetele murdare insirate peste tot in casa, fara sa fie nevoie sa le explic pentru a nu stiu cata oara de ce este important sa traim intr-o casa cat de cat curata si ordonata. Sa ma asculte direct, fara comentarii atunci cand le limitez orele la tv si celelalte gageturi. Desi avem reguli bine batute-n cui, nu inteleg de ce mereu trebuie sa negociem orele astea? Sa ma rog de ei sa-si faca temele fara sa le promit luna de pe cer daca o termina repede si fara ajutorul meu. Sa nu mai am grija bolii mezinului si sa-l tot bat la cap: "Ce-ai mancat?" si "Fa-ti insulina!" Sa nu ma mai cert cu barbatul din cauza ideilor de parenting pentru ca nu suntem mereu pe aceeasi lungime de unda. Sa nu mai calc pe capastrele de la hergheliile de cai si lego. Sa nu ma mai prefac ca am toate raspunsurile la intrebarile cu care ma bombardeaza zilnic. Sa nu mai stau la discutii interminabile cu mezinul pentru ca el trebuie sa aibe mereu ultimul cuvant. Sa nu ma mai enervez si sa ma incui in baie. Sa nu mai aud tipete, plansete si maraieli. Sa manance ce pun pe masa fara sa-si strambe moacele ca nu le place. Sa nu vina calare pe capul meu cand sunt la telefon. Sa nu mai am grija micilor lor suferinte si tristeti, de ce nu au fost invitati la nu stiu ce petrecere de copii. Sa pot pleca undeva linistita fara sa ma gandesc constant la ei: oare plang dupa mine? Le-o fi bine cu cine i-am lasat? Doar o zi as vrea sa nu mai fiu mama, nu mai multe, pentru ca sincer, nu-mi pot imagina viata fara aceste lucruri, imi place de mor sa fiu mama lor, insa cateodata…. |
RSS Feed
