| Ai aproape jumatate de an. Mama si tata nu apuca sa doarma mai mult de 5 ore pe noapte, dar nu conteaza, pentru ca peste zi ne dai energie cat pentru 10 mame si tati la un loc. Ne umpli casa cu trilioane de inimioare rosii si tot atatia fluturi, ne imbeti de fericire cu pufosenia si frumusetea ta. |
| Peste jumatate de an o sa spui probabil primul tau cuvant, si abia mai tarziu vei intelege ce-ti povestim noi in fiecare zi, despre ce se intampla cu lumea asta tare bizara in care te-ai nascut. Si ce bine ca nu intelegi, pentru ca nu vreau si nu pot sa-ti explic de ce se intampla lucruri pe care de multe ori si eu refuz sa le inteleg. Nu vreau sa te vad plangand si nu vreau sa-ti fie teama. Nu vreau sa nu mai poti iesi din casa pentru ca ti-e frica si nici nu vreau sa te vad plecand. Nu vreau sa stau treaza noaptea si sa te astept langa telefon…. nu vreau sa dorm. Nu vreau sa stiu ce urmeaza sa se intample maine, poimaine sau peste o saptamana. Vreau sa nu cresti niciodata, sa ramai asa cum esti acum, de fapt, undeva in adancul sufletului as fi vrut sa nu te fi nascut. Decat sa cresti intr-o astfel de lume mai bine nu te-ai fi nascut! Mai bine sa ramai asa cum esti acum, fericita si pufoasa, sa te rostogolesti pe covor, sa prinzi pisica de coada, sa razi in hohote de masina care se loveste de scaune. Iar atunci cand se intampla ceva rau in lumea asta pe care inca n-o intelegi, sa te pot strange tare in brate si sa nu-ti mai dau drumul niciodata, pentru ca nu mai stiu cum sa-ti explic…. nici eu nu mai inteleg nimic. |
RSS Feed
