| Daca as putea da timpul inapoi cu siguranta as face multe lucruri altfel…. pentru ca, desi nu am devenit mama de foarte tanara, ci la o varsta potrivita, zic eu, oarecum maturizata si cu viata relativ pusa la punct, totusi intrarea primului meu copil in viata m-a dat cu totul peste cap, m-a bulversat atat de tare incat, acum, uitandu-ma in urma imi dau seama ca am mers din greseala in greseala iar acum din regret in regret. |
| Ce as face altfel: 10. Nu as mai citi si lua de bun tot ce scrie in cartile de parenting. Am avut o carte la un moment dat, un fel de biblie pentru mine, in care gaseam tot, dar absolut tot legat de grafice, kg si cm, pe saptamana, luna, chiar si ziua in care ar trebui sa rada bebelusul, sa spuna primul cuvant, sa mearga, sa vorbeasca. Mare greseala cartea asta…. Inebunisem la un moment dat de la atata nesiguranta, pentru ca copila nu se incadra intodeauna in graficele prezentate in carte. Cate nopti nedormite si cautari inutile pe internet…. 9. Nu i-as mai spune mereu: nu atinge, nu te apropia, nu ai voie, pentru ca este murdar si te imbolnavesti. Copiii au nevoie sa exploreze, sa atinga, sa “guste”, este felul lor unic de a descoperi lumea. Nu i-as mai spune tot timpul nu pune mana ca te ranesti, ci as feri din calea curiozitatii ei toate lucrurile cu potential de pericol: vazele de pe dulapuri, ceaiul si cafeaua fierbinte, foarfeca etc. 8. Nu as mai lua aminte de sfaturile bine intentionate ale bunicilor si prietenelor, pentru ca mai mult m-au incurcat la vremea aia, una scria in carti, alta stiau ele. 7. Nu as mai alerga cu mancarea dupa ea prin toata casa, si nu m-as mai ruga de ea sa manance tot din farfurie. Atata timp cat un copil se dezvolta normal nu are rost sa-l fortezi sa manance atunci cand nu mai vrea/poate. 6. M-as informa mai mult cu privire la somnul, plansul bebelusului si schema meselor pentru ca pur si simplu m-au dat rau peste cap lucrurile astea. Aveam mereu impresia ca plange de durere sau ca mereu ii este foame. 5. As avea incredere totala in instinctul matern pentru ca el exista si este acolo ca se te ajute atunci cand simti ce ceva nu este in regula cu copilul tau, mai ales atunci cand medicii iti spun ca n-are nimic copilul si el de fapt nu e ok, si ca nu esti tu nebuna…. 4. Nu as mai cauta disperata pe internet sa vad de ce naiba i-a mai iesit o buba langa aia aparuta cu o zi inainte. Ce gasesti pe internet este de-a dreptul inspaimantator legat de boli, diagnostice etc. Nu, mai bine mergi frumos la medic ca sa-ti spuna exact ce si cum decat sa cauti disparata in mijlocul noptii ce-ar putea avea copilul. 3. Nu l-as mai infofoli si imbraca gros pentru ca nu le este bine deloc bebelusilor si chiar se pot imbolnavi din cauza supraincalzirii, iritatii ale pielii, raceli etc, toate astea bineninteles nu le stiam la vremea aia. 2. Nu m-as mai stresa ca inca nu merge la 16 luni, pentru ca nu am vazut pana acum copii care sa nu mearga. Unii merg foarte repede, altii vorbesc foarte repede, fiecare copil cu achizitiile lui. 1. Si nu as mai aduce-o pe mama mea sa stea cu noi ca sa ne ajute, pentru ca desi a fost de un real ajutor si priceputa din cale afara cu bebelusa, eu, dar si barbatul ne-am intrat foarte greu in rolul de parinti, iar o rutina a noastra ne-am format abia dupa ce a plecat mama. Poate te intereseaza si: http://www.supermamici.com/supermamicicom/depresia-postnatala-m-a-indepartat-de-primul-copil |
RSS Feed
