| Pffff, educatia copiilor, o responsabilitate care da multa bataie de cap parintilor, si in capcanele careia, fara sa ne dam seama, multi dintre noi ne pierdem. Din prea multa dragoste si din dorinta de a-i vedea mereu fericiti, de multe ori uitam ca misiunea noastra pe termen lung este aceea de a da copiilor aripi, de a-i ajuta sa se transforme in adulti responsabili si independenti si ca fara limite si reguli bine stabilite impreuna cu ei nu vom reusi acest lucru. |
| 1. Inconsecventa legata de comportamentul copilului Un lucru foarte important in educatie este modelarea comportamentului copilului cu ajutorul regulilor si stabilirea de limite. Fiecare copil va incerca aceste limite la un moment dat pentru a testa seriozitatea cu care ele sunt puse. |
| Problemele apar in general atunci cand parintii, pentru a mentine o atmosfera aparent pozitiva in familie, abandoneaza ideea de sanctiune in speranta ca nenumaratele avertismente vor avea efect. Din cauza acestui tip de inconsecventa, copilul isi va pierde increderea in autoritatea parintilor si va incerca sa manipuleze situatiile scapate de sub control. Solutie: consistenta, respecta regulile si aplica consecintele cu mult calm! Daca pana nu de mult copilul a crescut intr-un mediu lipsit de limite si reguli, pregateste-te sa faci fata acceselor de furie si sa infrunti oponenta din partea acestuia pentru ca asa a fost obisnuit. 2. Supraprotectia Iti iubesti copilul mai presus de orice, insa echilibrul si masura sunt bune in toate. Este absolut normal sa-l protejezi de pericole, sa-l inveti sa le recunoasca, dar nu este normal sa-i iei orice putere de decizie, sa-l dirijezi pas cu pas si sa-i afectezi afirmarea independentei. Parintii ar trebui sa stie ca asemenea reactii exagerate pot dezvolta teama, lipsa de incredere si creeaza dependenta. Astfel, desi ai cele mai bune intentii, intervii in dezvoltarea fireasca a copilului. Ii vei taia din aripi, va fi nepregatit sa infrunte viata si chiar va socializa mai greu. 3. Lipsa limitelor Limitele sunt cele care stabilesc ce este si ce nu este permis, ce asteptari are parintele de la copil si ce consecinte apar cand sunt incalcate. Prin stabilirea de limite vei asigura copilului confortul emotional de care are nevoie pentru a se simti in siguranta, iubit si apreciat. In acelasi timp el va invata sa-si asume responsabilitatile propriilor actiuni specifice varstei. 4. Parintii, "slugile" copiilor Misiunea fiecarui parinte este aceea de a-si ajuta copilul sa devina independent. Independenta se exerseaza inca de la o varsta frageda si incepe cu acele mici (dar atat de importante) sarcini de executat care au rolul de a responsabiliza copilul: stransul jucariilor sau ordinea in camera proprie. Insa de cele mai multe ori si din diverse motive, parintii au tendinta de a feri copiii de asemenea sarcini, lucru pe care micutii mai tarziu il vor interpreta ca pe o normalitate: "Mama sau tata strang oricum in urma mea!" Sarcinile cu care micutii ar trebui obisnuiti nu vor fi privite ca pe niste pedepse ci ca mici acte de independenta menite sa le intareasca increderea in propriile puteri. 5. Sacrificiul parintilor pentru copii Un parinte care se sacrifica pentru copilul lui este un parinte nefericit, ba chiar parintii care se sacrifica pentru copii ii vor face pe acestia nefericiti. Cel mai bun lucru pe care-l poti face pentru copilul tau este ca tu sa fii fericit. Asta va invata copilul tau de la tine: sa fie fericit! Copiii ai caror parinti nu se sacrifica prind repede aripi, vor fi responsabili, ambitiosi si fericiti pentru ca isi vad parintii fericiti. 6. Prietenia dintre parinti si copii, o capcana in educatie Este naiv sa crezi ca poti fi prieten cu propriul copil, pentru ca in primul rand esti parinte prin definitie. Prietenii nu isi spun unul altuia ce trebuie sa faca, nu se educa intre ei. Ce esti? Esti pur si simplu parinte, educator, lider iar rolul tau este acela de a-ti iubi si ingriji copilul, de a-i spune cand greseste, de a-l indruma atunci cand nu mai face fata situatiilor limita. Nu uita ca misiunea ta ca parinte este aceea de a-i da aripi si de a-l ajuta sa se tranforme intr-un adult responsabil si independent. 7. Sa critici si sa compari “De ce nu esti si tu ca fratele tau?” sau “Esti un copil rau si obraznic!” Asemenea comparatii negative si critici adresate copilului in public pot fi incadrate chiar in categoria abuzului verbal si influenteaza dezvoltarea normala a copilului. Depresia si o imagine de sine negativa sunt cateva tulburari la care este expus copilul. Desi prin comparatie parintii au intentia de a motiva, acest lucru se poate indreapta impotriva copilului, el simtindu-se la un moment dat tradat si umilit. 8. Intimidarea Comunicarea este cheia succesului in orice tip de relatie, cu atat mai mult in relatia parinte-copil. Insa sub povara stresului, parintii isi pierd de multe ori rabdarea si pentru a-si impune autoritatea apeleaza la tipete si intimidari. Din acest moment comunicarea dispare iar copilul devine nelinistit si recalcitrant. |
RSS Feed
